🇷🇴 Să băgăm una și pe românește, căci e arzătoare
În chestiunea „supat”, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti” a reacționat pe FB. Comentariul meu:
Oligofrenii planetei au postat cca. 450 de cuvinte fără a spune mai nimic. De ce nu au făcut comparația cu „subraț”, folosit în locuțiunea „la subraț”? Și de ce nu au lămurit modul corect (sic!) de utilizare? Dacă este substantiv și nu adverb, nu poți spune „m-am băgat *supat”, așa cum nu poți spune „mi-am dat cu deodorant *subraț”, ci doar „mi-am dat cu deodorant la subraț”. Așadar, dacă nu pot spune „m-am uitat *supat”, ce prepoziție trebuie adăugată? Probabil „pe”: „Am măturat pe supat.” Dar zevzecii au bătut câmpii fără rost.
De altfel, postarea de pe Facebook a oligofrenilor de la „Iorgu Iordan” a insistat pe diferența dintre „sub pat” (prepoziție + substantiv) și „supat” (substantiv), fără a preciza că în primul caz este vorba de o locuțiune adverbială, adică are valoare de adverb. Or, un substantiv nu poate înlocui un adverb, iar „supat” nu poate înlocui direct „sub pat”. Doar că explicațiile oligofrenilor nu au inclus și aceste aspecte practice.
Apropo, Dan Alexe nu știe că „subraț” e în dicționare. Cam de prin 1957, așea.